De curând, vorbind despre străzile foarte aglomerate ale Sucevei, primarul Ion Lungu (s-)a explicat spunând că, dincolo de toate, ele reprezintă un semn vizibil că… în oraş se întâmplă ceva. Nu-l putem contrazice (nici n-avem de gând, în acest context, deşi comitem o greşeală în faţa unora dintre receptorii de presă care consideră că… autorităţile trebuie musai şi permanent contrazise; şi nici nu subscriem acestei opţiuni contrei permanente!): vor fi fiind ele străzile înguste (iar până la realizarea celor două variante de ocolire a urbei, e greu de închipuit că se va circula mai fluent pe ele), însă adevărat este că mulţimea de autovehicule indică, prin ele însele, palpabile semne de normalitate (dacă nu chiar de bunăstare – vezi mărcile lor) şi faptul (întotdeauna îmbucurător) că oamenii au unde se duce şi de unde veni. > Apropo de circulaţie! Am apreciat adesea atenţia majorităţii conducătorilor auto în abordarea trecerii de pietoni din faţa Şcolii Generale Nr. 3. În urmă cu două-trei dimineţi, însă, când tocmai se înscrisese în trecerea străzii un “val” de cel puţin 8-10 persoane (printre care, mai pe la urmă, s-a întâmplat să mă număr) şi pe când, de-o parte şi de alta, în apropierea zebrei, unul după celălalt, mai multe autovehicule aşteptau cuminţi, de pe banda a doua se iveşte în viteză un VW argintiu care frânează nervos chiar în mijlocul zebrei, la cel mult 10 centimetri de o femeie şi copilul său. Femeia – să cadă jos; de groază… Dar îşi revine din spaimă în aceeaşi clipă şi-i spune câteva vorbe vitezistului, dintre care cea mai dură a fost “idiotule!”. La care “idiotul” (nu va fi fost?), ca replică poate, accelerează de pe loc şi mai face “un pas” (controlat) de vreo jumătate de metru, numai bine cât să-l… împingă pe subsemnatul (gata-gata să-l dea jos). La care… subsemnatul dă să-i vadă numărul de înmatriculare (cum, probabil, ar fi încercat să procedeze mulţi dintre dumneavoastră). Şi până a constata că vitezistul nervos se repede în intersecţia de mai sus, constată şi că autoturismul argintiu nu avea numere!!! > Scriam, nu de mult, o notă intitulată “Pastelate blocuri gri”. La vreo săptămână de la publicarea în Crai, am postat-o şi pe blog. Iar acolo o suceveancă îmi scrie că blocul în două culori (una pe faţă, alta pe spate) la care mă refeream nu e nicidecum unicul. Ea locuieşte într-un bloc jumătate galben cu portocaliu pe o parte şi gri pe partea cealaltă. Şi se întreabă ce-o fi fost în capul celor de la urbanism când au aprobat un asemenea proiect. Eu înclin să cred că nici n-au văzut “proiectul”…
19 decembrie 2008
Completat sub: Articole de presă
