…Sigla de mai sus reprezintă numele prescurtat al unui spectacol de publicitate despre care găsiţi o ştire în ediţia de astăzi a Craiului. Dar nu despre spectacol am a face vorbire în acest spaţiu; sigla nu este decât un pretext (şi… nicidecum publicitate). Un pretext care mi-a evocat o Suceavă a anilor ‘70 (aşa cum o vedeam, aşa cum mi-o amintesc) cu câteva reclame din tuburi fluorescente multicolore (lângă Casa de Cultură, pe turnul “Aşchiuţă”, numit astfel de la o cofetărie – acum dispărută – de la parter) şi pe un alt bloc de alături. Eram (nu mai sunt; deşi…) un… devorator de publicitate (dar iată că nu mai reţin ce produse/servicii vizau reclamele acelea!) şi nu scăpam, cred, nicio ocazie să casc gura la desenele colorate pe care le formau acele lămpi fluorescente. Peste câţiva ani (începutul anilor ‘80?) Suceava începea să intre în noapte, în beznă; reclamele s-au stins, ca şi lampioanele de pe multe străzi (sau numai de pe o parte a lor). Aşadar, “devoratorul de publicitate” intra, alături de mulţi dintre dumneavoastră, în noapte… > În acei ani (dar, de fapt, ironiile de acest fel începură de prin perioada interbelică; cine-şi mai aminteşte acum de “La vulturul de mare cu peştele în gheare”?), isteţii glumeau pe seama unor naive texte cu scop informativ/publicitar de genul, să spunem, “vindem galoşi pentru bărbaţi de gumă” sau “ciorapi pentru femei din nylon”. > Iar zorii de după ‘90 ai publicităţii prin Suceava (nu că acum am sta tare bine la acest capitol!) s-au ivit cu tot felul de poticneli, pe potriva cunoştinţelor şi inspiraţiei “publicitarilor” momentului. În presă, cel puţin, reveneau cu oarecare periodicitate note în care erau vizate tot felul de astfel de anunţuri sau nume de firme nou-apărute. Nu-mi mai amintesc nici măcar frânturi din notele respective, dar păstrez însă în memorie două exemple de nume de magazine ce au rezistat chiar până în anii din urmă (numele firmei/magazinului/produsului etc. se concep într-un proces de branding, nu-i aşa?). Pe str. Mărăşeşti, un butic numit “Credo” (“crez” sau “a treia parte a liturghiei la catolici”) vindea casete audio de tot felul (inclusiv piratate)! Iar pe str. Ana Ipătescu, un mic magazin (non-stop) alimentar (plus băuturi, ţigări şi tot felul de nimicuri… adesea esenţiale) se numea “Antrax”!!! Poate (ştiu eu?) cel care îl botezase astfel fusese inspirat de numele unei trupe de muzică metall (“Anthrax”), fără să aibă în vedere că tot aşa se numeşte o boală infecţioasă şi contagioasă, care se manifestă prin (urâte) abcese pulmonare, gastrointestinale şi cutanate. Căreia în popor i se mai spune dalac, cărbune, bubă neagră, băşică rea, bubă spurcată…
19 decembrie 2008
Completat sub: Articole de presă, Media & Publicitate
