Deunăzi, o scurtă incursiune în ruralul judeţului nostru. Prilej de a afla, printre altele, că sunt cam pe cale de dispariţie meşterii pricepuţi în “asomarea porcului” (cum am auzit numindu-se, “codificat”, tăierea porcului) şi, mai ales, în pregătirea lui în cele tradiţionale bunătăţi: chişti, cârnaţe etc. Iar cei care sunt se pare că, uneori, se lasă greu. Cel puţin aşa ceva am aflat de la un (aproape) nonagenar dintr-un sat de pe valea Sucevei (cândva, el însuşi meşter mare în toate acestea), care negociase, de cu seară, prezenţa unui astfel de meşter în curtea lui. Moşul se învoise să-i dea mai tânărului meseriaş (odinioară, se pare că îi fusese chiar discipol moşului) 20 de lei, ţigări, rachiu şi din toate cele ale porcului, ca “pomană”. Dar, dimineaţă, omul nu mai venise la treabă; iar, peste zi, trimisese vorbă printr-un băietan că a socotit că nu a avut a se deranja doar pentru atâta răsplată. > Iar, tot printre altele, am mai văzut că multe dintre casele noi care se ridică ici-colo prin satele noastre sunt spoite “modern” în tonuri de oranj-cărămiziu sau de albastru industrial. Plus că unele sunt din capul locului nişte clădiri hidoase, de te miri cât de lipsiţi de gust le sunt proprietarii (în ce-i priveşte pe arhitecţi, bănuiesc că n-au reuşit a avea argumente cu care să-i determine să nu-şi facă astfel de buncăre). Aşadar, Bucovina de odinioară, cu casele ei în alb, negru şi, eventual, cu linii de ocru este – hotărât lucru! – pe cale de iremediabilă dispariţie. Cu bunul său gust, cu rafinamentul său… Cu oamenii săi, fireşte! > Cât despre un bloc de curând “reabilitat” din Suceava, din imediata vecinătate a primăriei, ce să mai comentăm?! Va fi fiind el reabilitat termic, dar să-l spoieşti în (acelaşi) oranj-cărămiziu (care începe a deveni de-a dreptul uniform şi uniformizator) când el este purtător al unui mozaic cum doar câteva clădiri de locuit din urbe au, mi se pare aproape o impietate. Poate s-ar fi gândit unii că, în felul acesta, prin contrast, va fi fiind chiar pus în valoare mozaicul… Dar nu cred că le-a ieşit! > Iliuţă este un băieţel de cam şase ani, care mi-a mărturisit fără să-l întreb: “Ştii ce-aş vrea să-mi aducă Moş Crăciun? Să vină mama acasă şi să-mi aducă nişte jucării.” Părinţii săi sunt plecaţi (ca atâţia alţii) la muncă în Italia, iar de băieţel au grijă (ca de ochii din cap!) bunica şi chiar străbunica ce a trecut binişor de 80 de ani. Dar… Cei din preajma lui încă nu ştiu cum să-i spună că Moşul nu-i va aduce mama, că mama va veni acasă, cel mai curând (dar şi asta ar fi aproape o minune!), pe la Bobotează. Şi într-o seară cu nori mulţi am mai aflat de Iliuţă că, dacă vezi Luna nouă şi-ţi pui o dorinţă şi faci o rugăciune scurtă, aşa cum te pricepi şi tu, o să se împlinească dorinţa.
14 decembrie 2008
Completat sub: Articole de presă
