Într-o lume plină de tot felul de evenimente, o domnişoară de clasa a VIII-a a susţinut ieri teza la limba şi literatura română. O susţine, de fapt, chiar la ora când scriu aceste rânduri; şi probabil se descurcă f.b., deoarece e bine pregătită, e pasionată chiar. În plus, mai are şi un interes pe care şi l-a descoperit încă din vacanţa de vară: jurnalismul.
Iar obiectivul său, devenit clar acum, e “să dea admitere” (computerizată…) la clasa de filologie-jurnalism (subsemnatul, deşi, la rându-i, filolog la bază, consideră că potrivirea aceasta, cumva “tradiţională”, a devenit uşor anacronică; jurnalismul modern de calitate, deşi rămâne la fel de exigent cu forma, cu stilul – afară de cazurile “jurnalistelor” cu fustiţe care prezintă starea vremii sau altele asemenea –, se străduieşte să se întemeieze pe buni profesionişti în economie, finanţe, drept, politică, administraţie, cultură etc., pentru a nu da doar “papagali”, cum le este uşor să-i considere, adesea, potentaţi – din varii domenii – ai zilei care, de altfel, se şi servesc binişor tocmai de serviciile unor “papagali”). Legat de interesul de termen… mediu, e interesul ei punctual de a avea mereu note foarte mari. Situaţie nu întotdeauna posibilă în contextul în care ea e elevă la o şcoală cu nume în Suceava, unde numele, făurit în timp, este legat şi de o (mai) mare exigenţă. Fiindcă domnişoara elevă e informată că în urmă cu un an, la clasa respectivă, au reuşit (computerizaţi…) în majoritate elevi din mediul rural (e dificil să generalizezi: străluciţi sau trataţi cu mare bunăvoinţă în cataloage), a ajuns acum să le spună (doar cu jumătate de zâmbet) părinţilor: “Mai bine mă dădeaţi la şcoală la Cucuieţii din Deal!”. Şi cu tot zâmbetul: “Iar apoi aş fi dat la un profil oarecare la liceul din Cucuieţii din Vale şi intram prima la orice facultate cu… admitere pe bază de dosar”. > …Trăim, aşadar, într-o societate “evenimenţială” (cum spun sociologii, specialiştii în comunicare etc.). La modul anecdotic, vă povestesc acum (doar un fragment) din povestea care a dus aici. Presa a fost aceea care a impus evenimentul (un anume fapt, de regulă de actualitate, important sau considerat a fi astfel şi tratat publicistic – apoi mediatic, dar aceasta e altă poveste, mai nuanţată – ca atare). Publicul a fost sedus, treptat, cu evenimente şi, apoi, cu bună ştiinţă sau din reflex, a început să producă sau să numească evenimente. De aceea, azi, găseşti, de pildă, pe notele pentru presă ale unor instituţii/organizaţii, la categoria “evenimente” (pluralul e necesar, fiindcă sunt aşa de multe…): “s-a furat o găină”, “la munte a nins”, “preşedintele a sughiţat” etc. Când, după ‘90, “găina a născut pui vii”, acela da eveniment! Spunea multe despre societatea românească; atât despre emitenţi, cât şi despre receptori…
3 decembrie 2008
Completat sub: Articole de presă | Tagged: evenimente, examene, jurnalism
câţi mai fac presă de calitate? şi câţi mai suntem care încercăm, cu riscul de a ne îndrepta spre dispariţie, să exprimăm ceva prin cuvintele noastre? dar trebuie să fim optimişti şi să continuăm cu fruntea sus. Până la urmă unii fac presă iar alţii încearcă. Îmi place să cred că deşi încerc, câteodată realizez mai multe decât cel care face presă.
Draga Bogdan,
nu stiu cati vor mai fi facand presa de calitate, dar tot e bine daca, iata, cate unii mai incercam. Si mai si ne iese!