Istorii recente…

      Cineva remarca, sâmbătă, în curtea Casei memoriale „Nicolae Labiş” de la Mălini, cam aşa: „Ce căsuţă mică şi ce om mare s-a ivit în ea… Astăzi, adesea, în vilele somptuoase stau/cresc oameni mici”. Cred că n ar fi bine, totuşi, să generalizăm. > În aceeaşi zi, dimineaţa, drumul de la Suceava spre Mălini şi, mai ales, cel de la Fălticeni spre era marcat, pe alocuri, de afişe electorale portocalii. Până spre seară, aveau să apară, în câteva cazuri chiar alături, şi altele roşii. > Iată, în această perioadă, un bun mod de a afla de ce culoare este un patron sau altul este să iei aminte la culoarea afişelor de pe ferestrele, gardurile etc. firmei sale. > Apropo de începutul campaniei electorale. Vineri, la Suceava, au fost, desigur, multe persoane interesate să privească spectacolele politice şi de divertisment realizate în acest scop. Dar au fost şi persoane care ne-au semnalat, nemulţumite, că astfel de manifestări, în câteva perioade ale zilei şi pe alocuri, au dat peste cap (stopându-l de-a dreptul) traficul auto şi aşa sufocant/sufocat al urbei. Un cititor ne-a transmis telefonic că, vineri, din acest motiv, cu un autobuz nr. 4, a făcut aproape 50 de minute din Burdujeni şi până în cartierul George Enescu. > Ni s-a semnalat, de asemenea, că vineri (sau joi?), în faţa şi în preajma unei biserici din apropierea patinoarului din Suceava, din partea unui candidat la „parlamentare” s-ar fi distribuit, în mici ambalaje de polietilenă, bancnote rulate precum foiţa de ţigară. După cum remarca persoana care ne-a sesizat această situaţie, având în vedere împrejurarea, s-ar putea spune că n-ar fi fost vorba de „mită electorală”, ci de „pomană”… Ni s-a precizat despre ce candidat ar fi fost vorba, dar, cum a fost dificil de verificat informaţia, o prezentăm deocamdată doar ca mic eşantion de „istorie orală”. Însă dacă mai aveţi astfel de veşti, oricare ar fi actanţii lor (şi, evident, partidul din care fac parte), vă rugăm să nu ezitaţi în a ni le aduce la cunoştinţă. > Şi apropo de „istoria orală”; de la o studentă din judeţul nostru la Facultatea de Jurnalism a Universităţii Bucureşti, aflăm că, în anul II al acestei facultăţi, „Istoria orală” s-a introdus ca materie de studiu. La Cluj, de altfel, există un institut dedicat istoriei orale. Fără a intra în prea multe detalii, se consideră că aceasta ar putea furniza informaţii de valoare (venite atât din partea unor martori oculari, dar şi din partea unor persoane care reuşesc să vorbească despre evenimente pe care nu le-au cunoscut direct, dar care au intrat în opinia publică sau în imaginarul colectiv) despre perioade relativ recente ale istoriei, dar mai ales despre momente înscrise în „prezentul continuu” sau în actualitatea cotidiană. Iată că, întru configurarea unei istorii cât mai apropiate de adevăr (şi pentru Adevăr în sine), încep să conteze din ce în ce mai mult şi „vocile mici”! (L.D. CLEMENT, 2 noiembrie 2008)