* * *
o cămaşă murdară transpirată în voia vântului
întinsă pe sârmă. repede o ploaie murdară cade
şi spală cămaşa murdară. un copil iese afară
în noaptea halucinantă se aşază sub cămaşa tatălui
ruptă deja şi navighează.
dimineaţa un porumbel trecând întâmplător pe acolo
vede creştetul copilului şi îl găinăţează. (POTOPUL)
Filed under: Versuri | Tagged: l.d. clement, Literatură, potopul, texte inter-zise, Versuri
