Cetatea Zamca, în luminile unui apus apropiat (7 iunie 2009)

Paznic blând şi timid pe str. Armenească

Deunăzi, coborând pe str. Armenească din Suceava, fiindcă atenţia mi-era captată mai cu seamă de un dulău care nu mă slăbea cu lătrăturile sale, era să nu observ acest paşnic paznic al străzii, care o privea placid, când în sus şi când în jos, de la înălţimea gardului pe care era cocoţat. Un cocoş pe gard (sau un motan) se mai poate vedea, însă un câine, mai rar, mi-am spus şi i-am surprins imaginea cu câteva clipe înainte ca domnul Câine, probabil timid şi neobişnuit cu presa asta agasantă - care prea ţi se uită în ochi, prea ţi se bagă în suflet, ar fi chiar în stare să te caute şi de purici -, să alunece tainic în curtea sa.

O mâţă-cadou!

O mâţă-cadou

…Aşadar, o mâţă-cadou. La ofertă! Ea singură avea să decidă cu ce suport de presă îşi va găsi un stăpân. Poate cu National Geographic, poate cu Abecedarul, poate cu Bravo… Cine o achiziţionează (de pe taraba ziare şi reviste din Areni) să nu uite să ceară vânzătoarei şi CD-ul. E foarte important: pe CD se află kit-ul de instalare a mâţei la noul domiciliu!

Un căţel căruia i-am uitat numele…

Iată un căţel căruia i-am uitat numele! Probabil că şi el a uitat acea zi de decembrie când l-am fotografiat; de bună seamă a uitat ca a fost cândva aşa de mic şi de cuminte. N-am uitat însă numele tinerei doamne cu căţelul! Atât mi-ar fi trebuit…

N.D.P.

       
     …Sigla de mai sus reprezintă numele prescurtat al unui spectacol de publicitate despre care găsiţi o ştire în ediţia de astăzi a Craiului. Dar nu despre spectacol am a face vorbire în acest spaţiu; sigla nu este decât un pretext (şi… nicidecum publicitate). Un pretext care mi-a evocat o Suceavă a anilor ‘70 (aşa cum o vedeam, aşa cum mi-o amintesc) cu câteva reclame din tuburi fluorescente multicolore (lângă Casa de Cultură, pe turnul “Aşchiuţă”, numit astfel de la o cofetărie – acum dispărută – de la parter) şi pe un alt bloc de alături.